La Golgota

Pe dealul Golgotei, sub cerul întristat,
Un Miel fără de vină spre cruce a plecat.
N-a fost silit de oameni, nici frica L-a oprit,
Ci dragostea cea mare spre noi L-a dăruit.

El, Cel fără de vină, purta păcatul meu,
Și pentru-a mea cădere era zdrobit chiar El.
Pe lemnul suferinței, în sânge și-n dureri,
Se scria pentru mine un legământ de ieri.

O, Doamne, ce iubire, ce taină necuprinsă,
Când vina mea pe cruce de Tine-a fost atinsă!
Eu meritam osânda, Tu meritai un tron,
Dar ai ales Golgota, să-mi fii Mântuitor.

În veacurile de-odinioară, un miel era adus,
Dar fiecare jertfă privea spre Cel de Sus.
Pe altar curgea sânge, dar nu putea să spele
Păcatul pentru veacuri din inimile grele.

Un miel era jertfit și altul era trimis,
Purtând în pustie păcatul cel descris.
Dar toate-aceste jertfe spuneau același glas:
„Va veni o Jertfă care va sta în locul vostru-n veac.”

Și iată-L pe Golgota, pe Mielul minunat,
Cu mâinile întinse pentru omul vinovat.
Nu mai era nevoie de-un alt altar pe pământ,
Că Mielul S-a jertfit și-a încheiat legământ.

Ca Noe în corabie, când lumea s-a pierdut,
Și Dumnezeu o cale de scăpare a făcut,
Așa și prin Isus, când vine judecata,
Găsim în El salvarea, iertarea și viața.

Iar Iona, în adâncuri, trei zile a rămas,
Și-apoi din întuneric spre lumină a ieșit.
El a fost doar un semn spre Cel ce-a coborât,
În moarte pentru oameni, dar viu a răsărit.

Și când mă uit la cruce, nu pot să nu tresar,
Că văd în ea dreptatea, dar văd și-al Tău amar.
Păcatul meu era acolo, pedeapsa mea la fel,
Dar Tu ai stat în locul meu, Isuse, Emanuel.

Ce dulce este harul când știu că m-ai iertat,
Că sângele Tău sfânt de păcat m-a curățat.
Nu pentru că-s vrednic, nu pentru ce-am făcut,
Ci pentru că Tu, Doamne, spre mine Te-ai uitat.

Când glasul conștiinței îmi spune: „Ești pierdut!”,
Eu privesc spre cruce și știu: „Prețul s-a plătit!”
Când mă apasă vina și sufletul mi-e greu,
Mă uit spre Golgota și văd iubirea Ta mereu.

Și dacă mă întreabă cineva: „Ce-i crucea Lui?”
Voi spune: „Este drumul deschis spre casa Lui.
E locul unde vina mi-a fost luată-n dar,
E locul unde moartea a fost învinsă prin har.”

De-aceea, scump Isuse, cât voi trăi pe-acest pământ,
Voi spune despre cruce și-al Tău sfânt legământ.
Că n-am altă nădejde și nici alt Mântuitor:
Tu ești al meu Salvator, Tu ești al meu Salvator.

Iar când voi sta odată în fața Ta, Isus,
Nu voi veni cu merite, ci doar prin ce-ai făcut.
Voi ridica privirea și voi putea să spun:

„Isuse, pentru mine
Tu ai murit pe drum.
Eu n-am avut nimic,
Dar Tu mi-ai dat totul.
Slăvit să fii în veci,
O, Mielul meu cel sfânt!